x close
Acasa Interviuri Alexandru Lăpușan, ICEADR: Proiectele-tip destinate micilor fermieri care vor accesa banii PNDR 2014-2020 au două priorități – zootehnia și legumicultura

Alexandru Lăpușan, ICEADR: Proiectele-tip destinate micilor fermieri care vor accesa banii PNDR 2014-2020 au două priorități – zootehnia și legumicultura

14 Apr 2014 - 10:24
Alexandru Lăpușan, ICEADR: Proiectele-tip destinate micilor fermieri care vor accesa banii PNDR 2014-2020 au două priorități – zootehnia și legumicultura
Într-un interviu acordat cotidianului online de agribusiness Recolta.eu, Alexandru Lăpușan, directorul Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR), a declarat că în procesul de întocmire a proiectelor-tip menite a-i susține pe fermierii mici și mijlocii în demersul lor de accesare a fondurilor europene, accentul va fi pus pe zootehnie, respectiv pe legume în câmp și în spații protejate.
 
„Am ajuns la această concluzie în urma unei suite de analize. Pe suprafețe mici de teren, orice agricultor este în măsură să-și poată construi un solar, iar de pe 1.000 de metri pătrați ar putea reuși să obțină o producție agricolă capabilă să-l susțină financiar atât pe el, cât și pe familia sa, de-a lungul întregului an.
 
De asemenea, micul producător agricol poate să dețină ferme zootehnice (pasăre, porc, lapte etc.) de unde să obțină produse variate și căutate pe piață. Ținta noastră este să întocmim câteva modele de ferme mici și medii, care sperăm să acopere nevoile micilor fermieri, iar fondurile europene de investiții să poată fi mecanismul de rezolvare”, a declarat în exclusivitate pentru Recolta.eu, Alexandru Lăpușan.
 
Chiar dacă aceste proiecte-tip îl vor ajuta pe micul producător să apeleze mai puțin la consultanță, atunci când vine vorba de întocmirea documentației de accesare a fondurilor europene, managementul unei ferme nu poate fi unul eficient fără consultanță, apreciază Lăpușan.
 
„Fermierul deștept apelează la consultanță juridică, la consultanța tehnică, la cea de marketing”, a adăugat fostul secretar de stat și ministru al agriculturii în perioada 1992-1996.
 
Potrivit afirmațiilor sale, ICEADR lucrează totodată și la un proiect prin care este analizată filiera cărnii de bovină, de porc, de pasăre, de oaie și de capră. Practic, mai spune Lăpușan, sunt analizate toate aspectele filierei care încep de la bovina care paște și până în momentul în care carnea ajunge în galantar.
 
„După finalizarea studiului respectiv, vom ști cu mai multă exactitate cât la sută din cantitatea de carne este gestionată prin economia subterană și de aici evaziunea și mai ales pericolul pentru sănătatea consumatorilor”, a mai punctat oficialul ICEADR.
 
Profitând de faptul că am stat de vorbă cu un doctor în economie și cu un (fost) membru asociat al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) din București, am dezbătut cu domnia sa ceea ce a însemnat diminuarea TVA la pâine și care sector ar mai trebui să beneficieze de aceste reduceri de Taxă pe Valoarea Adăugată.
 
În opinia sa, TVA ar trebui să se micșoreze la alimente în general și poate în primă instanță la carne, sector unde favorabilă ar fi prezența sistemului de elasticizare a prețurilor.
 
„Așa cum s-a întâmplat în cazul reducerii TVA-ului la pâine, nici la carne nu cred că se vor reduce (imediat) prețurile, însă ele se vor deveni mult mai elastice, în sensul că vor fi mult mai sensibile în funcție de cerere și de ofertă. Actorii de pe filiera de producție vor avea mai mult spațiu de manevră în ceea ce privește prețul. Din păcate producătorii sunt cei care beneficiază ultimii de orice relaxare a taxelor (ordinea de îndestulare este de la piață către producător). De aceea, în afara marilor producători (producție integrată) care sunt beneficiarii direcți ai oricăror reforme fiscale, pentru micul producător agricol, recomandate sunt liniile scurte de valorificare”, a conchis Lăpușan.
 
Considerăm că v-am dat îndeajuns de multe indicii pentru a citi pe nerăsuflate un interviu amplu cu un specialist care a stat în umbră mai mult timp.
 
Recolta.eu: Agricultorii se plâng de impozitarea banilor europeni destinați plăților pe suprafață. Ce părere aveți despre această situație?
 
Alexandru Lăpușan: Subvenţiile acestea au o componentă europeană. Din câte ştiu, europenii nu sunt foarte bucuroşi să ne dea bani pe care noi să-i impozităm. Chiar și subvențiile din surse publice autohtone este curios că sunt impozitate. Și totuși, dacă analizăm situația, în contextul legislației actuale, lucrurile sunt limpezi. Dacă vorbim de entități juridice (Legea 31/1990-R a societăților comerciale și Legea 566/2004 a cooperației agricole) sau de entitățile înființate în baza OUG 44/2008 (persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale) care sunt impozitate pe baza venitului real, orice venit (inclusiv cel provenit din subvenții) intră în malaxorul bugetului de venituri și cheltuieli. Diferența se impozitează cu 16%. Cum la noi nu prea rămâne profit la sfârșitul anului bilanțier, nici impozitul pe profitul din agricultură nu este considerabil. Asta se poate vedea din colectările la bugetul național. 
 
Entitățile (OUG 44/2008) care au optat pentru impozitarea pe bază de norme de venit fix, chiar pot scăpa de impozitare (dacă la o recalculare a venitului declarat a fost cuprinsă și subvenția). Problema reală care se pune o reprezintă nivelul scăzut al subvențiilor pe care le primesc agricultorii români, comparativ cu concurenții lor din alte țări ale UE. Pe aceeași piață evident șansele producătorilor români sunt mult diminuate, iar rezultatele sunt imediate: procentul produselor procesate din carne importată este mai mult decât îngrijorător, iar previziunile nu sunt liniștitoare. Din fericire, autoritățile române au făcut eforturi încurajatoare în încercarea de a diminua acest neajuns.
 
Recolta.eu: Va fi oare PNDR 2014-2020 o forță motrice pentru creștere economică, astfel încât în următorii șapte ani de zile să asistăm la o schimbare în bine a mediului rural? Mulți spun că exercițiul anterior al Programului Național de Dezvoltare Rurală nu ar fi adus creșterea mult așteptată pentru micii producători agricoli, ci ar fi perpetuat starea de subzistență și semisubzistență din agricultură.
 
A.L.: PNDR 2007-2013 a produs schimbări vizibile și pozitive în multe zone ale țării. În ce măsură raportul dintre cheltuielile și efectele obținute sunt mulțumitoare, aici este de discutat. PNDR 2014-2020 pare mai așezat pe unele din nevoile ruralului românesc. Sunt unul dintre cei care au salutat ideea cu fermele de familie și susținerea micilor producători individuali să se asocieze pentru a forma ferme de familie sau mici cooperative agricole. Suportul pe care trebuie să-l oferim acestora este pe deplin justificat, ei acoperind mai mult de jumătate din SAU și aproape integral sectorul zootehnic. 
 
Cu toate acestea, va fi dificil de pus pe note niște programe care să vizeze mica exploatație agricolă. În situația noastră este greu să vorbești de fermele de familie pentru că acestea în România nu au fost o tradiție. La noi, n-a fost o tradiție nici măcar cooperația agricolă privată. Totuși, micul producător agricol are o pondere însemnată în agricultura României și, de aceea, demersurile viitoare în această direcție mi se par justificate. Acum, în ce măsură vom reuși noi să convingem niște agricultori care aparțin aceleiași familii să se asocieze, să formeze ferme de familie sau chiar mici cooperative agricole, este greu de anticipat. Dacă s-ar reuși, ar fi un câștig enorm.
 
Recolta.eu: În forma sa actuală, draftul PNDR-ului 2014-2020 reprezintă o metodă eficientă de a-i convinge pe micii agricultori că viitorul îl reprezintă de ferma de familie, cu o producție aferentă destinată pieței?
 
A.L.: O TVA de 24% și un impozit de 16% pe profit nu este natură să încurajeze pe nimeni să se asocieze sau să intre în zona fiscalizată. Producătorul agricol pune în balanță cât pierde și cât câștigă în oricare din situații. Dacă nu va pierde nimic, este posibil să vină în direcția noastră. Dacă va și câștiga, sigur va fi alături de noi. Însă, atâta timp cât un mic producător pierde dacă vine în zona fiscalizată, nu va face acest pas. Cu atât mai mult cu cât, în prezent, el plătește un impozit (mare, mic, atât cât este el), ceea ce îi dă voie să meargă, să vândă, fără nicio TVA, fără nicio altă taxă. De ce să vină micul producător în zona fiscalizată și să suporte încă 40 % din prețul de valorificare al produselor? Poate mai mult interes ar trebui direcționat către susținerea înființării și dezvoltării micilor asociații de familie, a cooperativelor constituite din producători individuali. 
 
În ce măsură PNDR 2014-2020 va reuși chestia asta? Programul va veni cu elemente care ar putea să constituie energia de plecare, motivația unor producători de a se asocia. După înființare însă, formele asociative, mai ales cele care au și o profundă caracteristică socială, vor trebui susținute. Dacă nu va exista un suport care să le poată ține pe linia de plutire (economică) șansele de supraviețuire nu vor fi mari. Aici este partea dificilă la care în perioada următoare trebuie identificate soluții.
 
Va trebui să avem o viziune clară și să vedem ce câștigăm (atât statul în calitate de gestionar al bugetului public, dar și cetățeanul/consumatorul), dacă se adoptă măsuri care să faciliteze intrarea pe piață a micilor producători. Aș putea spune, poate fără să greșesc foarte mult, că acești producători nu au neapărat nevoie de investiții. Ei au o producție curată, ecologică, de o imensă varietate și cu niște caracteristici personalizate care te fascinează. Cantitățile pe care le produc individual sunt însă foarte mici, și, atunci, susținerea unei asocieri măcar pentru marketing, pentru valorificarea producției, ar putea constitui o prioritate pentru guverne. Astfel, această producție care se pierde în zona lor, ar putea ajunge direct pe piață. Fără investiții enorme. Asta ar putea fi o mare realizare pentru valorificarea potențialului zonei rurale.
 
Recolta.eu: Producători agricoli și manageri sau producători agricoli ori manageri?
 
A.L.: Producătorul agricol poate să fie familiarizat cu anumite aspecte de ordin tehnologic și organizatoric din exploatația sa, dar niciodată nu le va ști pe toate. Fermierul deștept apelează la consultanță juridică, la consultanța tehnică, la cea de marketing. Datorită experienței profesionale, agricultorul ar putea să acopere câteva din aceste domenii, însă, pentru celelalte, trebuie să apeleze la consultanță. Așa se întâmplă în toate țările cu agricultură performantă.
 
De foarte multe ori, cei care au avut pretenția că le cunosc pe toate, au clacat, au falimentat, pentru că s-au îndreptat într-o direcție care nu era cea corectă, astfel încât business-ul să funcționeze. Din păcate, de multe ori, oamenii au pretenția că le știu pe toate. Uneori au noroc. Poate că acest noroc, care este dat de o producție sau de o conjunctură bună de piață într-un anumit an, îi determină să aplice un management defectuos, ajungând în situații pe care nu le mai pot controla. Mai repede sau mai târziu, aceștia clachează, falimentează. Aceștia sunt baronii de carton din agricultură care s-au întins prea mult cu cheltuieli „curioase” (investiții neproductive de genul palatelor și mașinilor de lux, excesului de cheltuieli mondene etc.), crezând că producțiile agricole, în orice condiții, acoperă niște gânduri utopice și dorințe de mărire.
 
Fermele mari din România, în general, mai toate au o componentă tehnică asigurată prin oameni capabili, instruiți și cu experiență, dar și studii și analize de piață, consultanță juridică sau pentru angajarea unor credite, consultanță pentru introducerea unor tehnici inovative, cercetare, creșterea continuă a nivelului de pregătire al angajaților, iar pentru toate acestea se apelează la firme specializate. Acest mod de a trata lucrurile i-au determinat pe fermierii mari să ajungă la acest nivel. România are câteva din cele mai mari și moderne exploatații agricole ale Europei. Avem însa și puzderia de mici exploatații cu nivelul de performanță foarte scăzut.
 
Recolta.eu: Ați vorbit de marile exploatații agricole, unele care dispun de resursele financiare necesare accesării consultanței. Ce ne facem în situația fermelor de familie?
 
A.L.: O exploatație agricolă mare își poate permite să aibă specialiști în structura sa. Fermele de familie însă trebuie să găsească consultanță pe piață. În momentul acesta există firme de consultanță (mult sub necesar), însă la acestea se apelează mai mult pentru scrierea unor proiecte (programe europene), pentru accesarea fondurilor bancare ș.a.m.d. și mai puțin pentru implementarea unor investiții sau consultanță pentru activitatea de producție și valorificare. Sigur că este și vina producătorilor pentru că, așa cum am spus, ei „se descurcă” sau... cel puțin așa cred. 
 
Probabil că zona aceasta a consultanței agricole ar trebui mai mult sprijinită. A existat o rețea de consultanță agricolă la nivel național - Camerele Agricole (de pe lângă Consiliile județene). În anumite zone, acestea reușesc (încă) să acorde un anumit suport (consultanță) unui număr restrâns de fermieri. Programele de instruire trebuie să vizeze atât creșterea (generală) a nivelului de cunoștințe ale agricultorului, dar și nivele mai ridicate (specializări) de instruire. 
 
Trebuie să ordonăm lucrurile și de ce nu am începe acțiunea și-n agricultură? Cred că trebuie elaborate, revizuite noi ocupații pentru agricultori (înregistrate la ANC) și în timp rezonabil am putea crea o pătură consistentă de calificați (producător agricol, fermier, manager agricol etc.). Orice politică, și cu atât mai mult politica agricolă care vizează și dezvoltarea rurală, trebuie să aibă o viziune agregată, forța de muncă fiind în orice variantă o prioritate absolută.
 
Consiliile județene, care sunt alese și de către agricultorii din județele lor, ar trebui conștientizate  să asigure mai mult suport sectorului agricol. Cred că o politică complementară în domeniul agricol, în care Consiliile județene să preia o parte din responsabilitățile politicii agricole, este absolut necesară. Nu este normal ca toate săgețile să fie îndreptate către autoritatea agricolă centrală (care are resurse limitate), când foarte multe din pârghii (și evident posibilitatea rezolvării problemelor) se află la nivelul județelor.
 
Cu toate acestea, până vor deveni complet funcționale noile Camere Agricole (înființate prin Legea 283/2010), până vor reuși să-și pună la punct un sistem de consultanță ș.a.m.d. cred că va trece foarte mult timp. Pe măsura specifică din PNDR ar putea să se dezvolte programe care, într-un fel sau altul, să compenseze nevoia de cunoștințe de care au nevoie micii agricultori. Chiar și în accesarea și derularea acestor proiecte (M121-PNDR) Consiliile județene ar putea fi actori importanți.
 
Recolta.eu: Vă rugăm să ne spuneți mai multe despre proiectul ICEADR de analiză a filierei cărnii. Știm că ați ajuns și la câteva concluzii în urma aprofundării subiectului.
 
A.L.: Institutul nostru lucrează la un proiect denumit „Studii privind siguranța alimentară a cărnii și a produselor din carne, în condițiile trasabilității acestora, pe întreaga filieră de producție” prin care este analizată filiera cărnii de bovină, de porc, de pasăre, de oaie și de capră. Practic, analizăm toate aspectele filierei care încep de la bovina care paște și până în momentul în care carnea ajunge în galantar. În momentul în care vom finaliza studiul respectiv, vom ști cu mai multă exactitate cât la sută din cantitatea de carne este gestionată prin economia subterană.
 
Din punctul meu de vedere, evaziunea fiscală în sectorul cărnii este un pericol extraordinar și, în orice caz, cu mult mai mare decât la pâine. Legislația europeană este foarte clară din punct de vedere al trasabilității. Asta înseamnă urmărirea fiecărui pas pe care îl parcurge produsul alimentar de la fermă și până la consumator. Din păcate, legislația europeană în domeniu (Reg.CE 178/2002 privind Siguranța alimentară) este enorm de greu de aplicat. De aici și surprizele cu produsele alimentare falsificate și deteriorate care ne-au creat mari probleme de imagine pe piața europeană.
 
Cu mulți ani în urmă am propus decidenților politici de atunci ca serviciul sanitar veterinar să rămână la agricultură și să se ocupe de sănătatea animalelor, de igiena activităților de producție (inclusiv procesare). O agenție guvernamentală care să se ocupe de securitatea alimentară și care să înglobeze o conexiune de responsabilități a mai multor autorități centrale (Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătății, al Învățământului etc.) ar fi putut avea rezultate mult mai bune și într-o direcție corectă de administrare a acestei activități. Principiul „noi facem, noi controlăm, noi răspundem” (eliminat demult din Europa) a determinat asumarea unor răspunderi de către un serviciu din agricultură care s-a cam lepădat de munca de jos. Se vede că propunerea mea nu a fost bună, altfel s-ar fi aplicat.
 
Recolta.eu: Ar fi diminuarea TVA-ului la carne o soluție de combatere a economiei subterane din sectorul cărnii?
 
A.L.: Poate fi o componenta în cadrul unui pachet agregat de măsuri. Trebuie tot timpul să analizăm de ce și-ar risca cineva, inclusiv libertatea, pentru a evita achitarea unei TVA de 5% sau pentru una de 9-10 la sută și de ce și-ar asuma un risc mai mare pentru una de 24 de procente. Trebuie să judecăm și din acest punct de vedere.
 
De asemenea, trebuie să privim micșorarea TVA și din alt punct de vedere – oare nu este bine ca să oferim și posibilitatea unei elasticizări a prețurilor? De ce dacă de fiecare dată când s-a redus TVA-ul, nu s-au diminuat și prețurile?
 
Din fericire, legea cererii și a ofertei funcționează. Atunci când facem analize de piață, trebuie să avem în vedere că România este integrată în piața europeană. Mărfurile circulă cu mare viteză în funcție de oportunitățile pieței și nu totdeauna o producție mică autohtonă va genera și o creștere considerabilă a prețurilor. Mai degrabă va declanșa importuri masive pentru acoperirea cererii.
Din nefericire însă, piața la noi este mult viciată, fie de importatorii evazioniști (cazul legumelor), fie de marii operatori care „întâmplător” impun același și cel mai scăzut preț (cazul pieței cerealelor) de pe piața europeană.
 
Am făcut de-a lungul timpului multe analize în legătura cu piața unor produse (lapte, ulei, pâine) și am ajuns la concluzia că atunci când apar anomalii, cauza trebuie căutată în zona gri a economiei.
 
Revenind la motivele reale care ar fundamenta o reducere a TVA la produsele agricole (detaliere realizată la o întrebare anterioară), cred că ordinea ar putea fi următoarea: securitatea alimentului (trasabilitatea produsului alimentar pe toată filiera), eliminarea economiei subterane și fiscalizarea producătorilor (contribuții mai mici, contribuabili mai mulți), oferirea unui suport economic sectorului pentru dezvoltare-modernizare, existența unei posibilități mai mari de ajustare (în scădere) a prețurilor funcție de cererea și de oferta pieței. Aceste patru principii au fost verificate în toate experiențele de până acum.
 
Din păcate, pentru atingerea celor patru principii amintite trebuie adoptate măsuri agregate, altfel singurul efect înregistrat nu poate fi decât acela al unei scăderi a încasărilor bugetare. Practic, după cum s-a văzut și în urma adoptării măsurii pentru pâine, nici la carne sau la alte produse alimentare reducerea TVA nu va determina unilateral o scădere a prețurilor.
 
Recolta.eu: Reducerea TVA ar fi mai importantă la carne sau la legume în primă instanță?
 
A.L.: Din punctul meu de vedere, din cauza pericolului pe care îl poate constitui un produs deteriorat din carne, cred că este mult mai interesant să avem în vedere ca sectorul cărnii să fie adus în economia la vedere, să fie fiscalizat, să fie verificat fiecare pas al alimentului pe filieră. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la legume-fructe.
 
Exploatațiile agricole fără personalitate juridică dețineau în 2010 nu mai puțin de 90,1 % din efectivele de bovine. Cred în prioritizarea acestui sector și în fiscalizarea sa
 
Recolta.eu: Știm că poate cel mai important demers pe care ICEADR îl întreprinde în această perioadă pentru măsura de investiții din PNDR 2014-2020 este realizarea de proiecte-tip. Cum stați cu elaborarea lor?
 
Alexandru Lăpușan: Sunt bucuros că actuala guvernare și actuala autoritate PNDR a direcționat eforturi financiare, inclusiv din noul program, pentru zona micilor producători. În curând va fi lansată Măsura 121 destinată micilor fermieri și, în acest context, ICEADR va lansa câteva proiecte-tip care să vină în sprijinul solicitanților.
 
Sigur că va fi foarte dificil ca un anumit proiect să se potrivească exact cu conceptul propriu de dezvoltare a fermei, cu posibilitățile lui (teren deținut, animale, utilaje,instruire, posibilități financiare). Încercăm însă să canalizăm eforturile noastre în trei direcții, din care două cu accent deosebit. În primă instanță vorbim de sectorul zootehnic. 
 
Știm că exploatațiile agricole fără personalitate juridică (persoanele fizice autorizate – OG 44/2008, respectiv persoanele fizice din ferme individuale), într-un cuvânt exploatațiile agricole individuale, dețineau în 2010 nu mai puțin de 90,1 la sută din efectivele de bovine, 96,1 din procentajul total al ovinelor, 97% din cel al caprinelor, 65,5 procente din cel al porcinelor, 61,4 la sută din cel al păsărilor, 98,7 din totalul numărului de cabaline și 95,5 la sută din totalul familiilor de albine. Un astfel de potențial nu poate fi neglijat. Apoi, credem în dezvoltrea legumiculturii în câmp și în spații protejate și, în fine, ne vom orienta atenția și către cultura mare, pentru cei care au suprafețe mai mari de teren.
 
Așa cum am spus, accentul va fi pus pe zootehnie în ceea ce privește prioritizarea realizării de proiecte-tip, respectiv pe cultura legumelor în câmp și în spații protejate. Am ajuns la această concluzie în urma unei suite de analize. Pe suprafețe mici de teren, orice agricultor este în măsură să-și poată construi un solar, iar de pe 1.000 de metri pătrați ar putea reuși să obțină o producție agricolă capabilă să-l susțină financiar atât pe el, cât și pe familia sa, de-a lungul întregului an.
 
De asemenea, micul producător agricol poate să dețină ferme zootehnice (pasăre, porc, lapte etc.) de unde să obțină produse variate și căutate pe piață. Ținta noastră este să întocmim câteva modele de ferme mici și medii, care sperăm să acopere nevoile micilor fermieri, iar fondurile europene de investiții să poată fi mecanismul de rezolvare.
 
Aceste proiecte se încadrează în condițiile Măsurii 121-PNDR și, pentru a veni în sprijinul celor care vor dori clarificări sau un suport pentru proiecte derivate, vom organiza un serviciu de consultații on-line pe întreaga perioadă de depunere a proiectelor.
 
Recolta.eu: A mai rămas ce-a de-a treia direcție – proiectele-tip pentru ferme de familie destinate producției vegetale. Ce aveți în vedere aici?
 
A.L.: La capitolul al III-lea, cel al culturii de câmp, nu vom merge foarte departe cu aceste proiecte-tip, pentru că, la suprafețe mici, nu cred că este normal să încurajăm cultivarea cerealelor. Dacă prioritatea o reprezintă proiectele pentru zootehnie, vom încerca să orientăm agricultorul, cu suprafețe de teren mai mari, către producția de furaje sau alte culturi cu preț bun de valorificare (rapiță, muștar, aromatice). Un agricultor cu peste 25 de ha care desfășoară individual activități agricole, are deja investiții realizate și nevoile lui sunt foarte specifice. Acesta are și posibilități de a colabora direct cu firme de consultanță.
 
Recolta.eu: Care sunt parametrii generali ai  Măsurii 121-PNDR?
 
A.L.: Măsura se adresează fermelor mici și mijlocii care au dimensiunea cuprinsă între 2-50 UDE (1 UDE=1.200 euro). Valoare proiectelor trebuie să fie cuprinsă între 5.000 și 125.000 euro, din care 40% o reprezintă partea nerambursabilă. Pentru tineri sub 40 de ani și pentru proiectele din zone defavorizate se acordă +10% la procentul nerambursabil. Fermele mici (2-8 UDE) beneficiază de un avantaj de +5 puncte la evaluare. De asemenea, proiectele care includ energie regenerabilă (verde) sunt avantajate (+5). Beneficiarii (calificați) beneficiază de prefinanțare de 50% din componenta nerambursabilă.
 
Recolta.eu: Știm că aveți și ceva comentarii de făcut cu privire la debirocratizarea sistemului...
 
A.L.: Multe. În primul rând documentația este mult prea stufoasă pentru posibilitățile unui agricultor, chiar cu un grad mediu de pregătire. De asemenea cred că punctajul ar fi trebuit mult ajustat în sensul punctării mai consistente în cazul fermelor între 2-8 UDE și, de asemenea, pentru investiția în energia regenerabilă. Atât fermele zootehnice, cât și cele de legume sunt în general în zone lipsite de energie electrică ori nu beneficiază de asigurarea sursei, respectiv de crearea fermei independente energetic. Acesta ar fi fost un deziderat care trebuia marcat ca atare. Programul acesta este lansat pe regulamentul vechi și sper ca pe viitor va fi adaptat la posibilitățile și nevoile pe care le are micul producător și la standardele către care tindem.
 
Recolta.eu: Aveți vreun proiect-tip preferat?
 
A.L.: La capitolul zootehnie, încercăm să prioritizăm modelele destinate fermelor de familie de creștere a vacilor, cu un număr de 10 și 20 de capete, chiar dacă există posibilitatea ca randamentul la cele mici să nu fie foarte bun. Oricum, în ceea ce privește fermele de vaci cu lapte, recomandările marilor fermieri sunt că nu are rost să încurajăm fermele de familie. Problema este că aceste exploatații dețin 90,1% din totalul animalelor și au până la trei animale. Dacă vom reuși să-i determinăm să crească numărul de animale pe exploatație, ar fi un mare câștig. Vom prezenta și modele pentru porci la îngrășat și găini (producție ouă).
 
La legume, prioritatea ICEADR este sera/solarul. Cred că solarul este modalitatea prin care agricultorul care are câteva păsări în curte, reușește să-și facă rost de cash-flow-ul necesar pentru tot anul de producție.
 
Din analizele noastre problemele fundamentale care nu ar trebui să lipsească din oricare proiect pe care dorim să-l punem la dispoziția solicitanților sunt două: apa și energia electrică. Vom încerca să adaptăm cel puțin câteva proiecte care sa includă aceste componente într-un agregat complex: puțul de apă acționat de energia electrică provenită din panouri solare. De fapt încercăm să lansăm proiectul fermei independente energetic. Nu este un vis, este un proiect ce va deveni realitate în multe ferme din România.
 
Recolta.eu: Când vor fi gata aceste proiecte-tip?
 
A.L.: Ne străduim ca până la jumătatea lunii mai 2014 să avem gata oferta pentru agricultorul care dorește să acceseze fonduri pe PNDR. Probabil cam în aceeași perioada va fi lansată și oferta pentru M121.
Citeşte mai multe despre:   alexandru lapusan,   iceadr,   proiecte tip,   sere,   solarii,   legume in camp,   zootehnie,   ferme de familie,   impozitare subventii
Comentarii
Adauga comentariu